TRANSPLANT DE INIMA

Programul privind transplantul de inimă și sistemele de asistență pentru inima artificială

Programul privind transplantul de inimă și sistemele de asistență pentru inima artificială reprezintă o organizație bazată pe munca în echipă în cadrul căreia specialiști din mai multe domenii diferite lucrează împreună, înainte și după un transplant de inimă. Pe lângă chirurgul care realizează transplantul de inimă și cardiologul care se ocupă de insuficiența cardiacă, echipa include coordonatori de transplant de organe, dar și specialiști din următoarele domenii: boli de plămâni, boli infecțioase, nefrologie, psihologie/psihiatrie, patologie și stomatologie, la care se adaugă asistente medicale cu experiență în transplantul de organe, specialiști din cadrul serviciilor sociale, fizioterapeuți și dieteticieni.

Ce este insuficiența cardiacă?

Inima este un organ vital care permite circulația sângelui în organism. Sângele sărac în oxigen care revine în inimă este pompat în plămâni prin ventriculul drept. Sângele este oxigenat în plămâni și trimis în atriul stâng al inimii, iar apoi pompat în întregul organism.

Insuficiența cardiacă apare atunci când ventriculul stâng, drept sau chiar ambele nu mai funcționează normal. Insuficiența cardiacă este o boală progresivă, astfel că puterea inimii scade gradual în timp. Inima devine incapabilă să pompeze volumul de sânge necesar organismului. Țesuturile și celulele au dificultăți în a își asigura necesarul de oxigen și de substanțe nutritive.

Insuficiența cardiacă poate apărea la orice vârstă, în funcție de cauza care stă la baza acesteia. Totuși, în 2,5% din cazuri, ea apare la persoane care au depășit vârsta de 45 de ani, iar în 10% din cazuri la persoane de peste 65 de ani. Ea reprezintă principala cauză a internărilor și a mortalității, atât în întreaga lume, cât și în Turcia. În stadiul final al insuficienței cardiace, peste jumătate dintre pacienți mor pe parcursul primului an care urmează diagnosticării.

Boli care cauzează insuficiența cardiacă

Boala coronariană: Cea mai întâlnită boală cardiacă. Arterele coronare care alimentează inima sunt îngustate și/sau înfundate, ceea ce face ca miocardul să nu mai poată fi capabil să obțină necesarul de oxigen și de substanțe nutritive, să se deterioreze sau chiar să moară (infarct), determinând scăderea puterii de contracție.
Valvulopatia complexă: Aceste afecțiuni ale aortei și ale valvei mitrale, congenitale sau dobândite, măresc volumul de lucru al inimii, determinând astfel insuficiența cardiacă ca urmare a dilatării sau a solicitării inimii.
Cardiomiopatia dilatată: Inima este dilatată și lărgită, determinând astfel insuficiența cardiacă asociată cu contracții anormale ale miocardului cauzate de deteriorarea funcției mușchiului inimii.
Miocardita: O boală care este cauzată de scăderea puterii de contracție a inimii ca urmare a unei infecții virale. Disfuncția contracției inimii poate dispărea complet după vindecarea infecției virale sau poate deveni permanentă, determinând insuficiența cardiacă.

Tratamentul insuficienței cardiace

În vederea tratării insuficienței cardiace se poate recurge la medicamente, dietă, mecanisme de rectificare a aritmiilor, precum și la chirurgie de corectare a bolilor care cauzează insuficiența cardiacă (bypass coronarian, operații de înlocuire valvă etc.). Totuși, cele mai eficiente metode de tratare în stadiile terminale ale insuficienței cardiace rămân transplantul de inimă și mecanismele de asistență pentru inima artificială.

Ce este transplantul de inimă?

Transplantul de inimă are rolul de a înlocui o inimă bolnavă disfuncțională cu o inimă sănătoasă. Atunci când o persoană sănătoasă care a luat anterior decizia de a își dona organele (donator) decedează, rinichii, ficatul, inima etc. acesteia sunt pregătite pentru a fi transplantate pacienților (beneficiari ai transplantului) cu privire la care a fost deja luată decizia de transplant al unui anumit organ.

Cine poate beneficia de un transplant de inimă?

Pacienții cardiaci care nu au împlinit vârsta de 65 de ani sunt candidați pentru un transplant de inimă. Aceștia trebuie să fie în stadiul terminal (stadiu-D) al insuficienței cardiace, având o speranță de viață de sub 1 an. Pacienții mai în vârstă (între 65 și 72 de ani) vor fi evaluați minuțios, punându-se accentul mai degrabă pe caracteristicile lor fizice decât pe vârsta lor, iar în cazul în care se consideră că pot fi acceptați, ei vor fi incluși în program. Există două cauze obișnuite ale unui transplant de inimă. Prima cauză o reprezintă boala coronariană. Acești pacienți nu pot fi vindecați printr-o operație de bypass coronarian sau o procedură de angioplastie coronariană. Deteriorări miocardice ireversibile, grave sau majore, pot apărea ca urmare a atacului anterior / atacurilor anterioare asociat(e) cu artere coronare înfundate. Cealaltă cauză o reprezintă slăbirea inimii, congenitală sau dobândită, cauzată de bacterii, viruși etc., denumită cardiomiopatie. Ea poate necesita un transplant de inimă atunci când puterea de contracție a miocardului este redusă semnificativ. Celelalte cauze, mai rare, includ: febra reumatică, hipertensiunea, valvulopatiile cauzate de deteriorarea miocardului, anomaliile cardiace congenitale, care nu pot fi corectate chirurgical, și tumorile cardiace . Pacienții care prezintă aritmii serioase asociate cu diferite boli, care nu pot fi stopate în ciuda administrării de medicamente și a amplasării unui stimulator cardiac, sunt și ei candidați pentru un transplant de inimă. Pentru a fi inclus în și a participa voluntar la un program de transplant de inimă, pacienții și membri familiei acestora trebuie să fie conștienți și siguri că:

S-au luat în considerare, s-au aplicat și s-au încercat toate metodele cunoscute de tratare a bolii lor cardiace,
Își vor pierde viața dacă nu beneficiază de un transplant de inimă,
Vor putea să aibă voința de a se adapta la modificările din viața lor, precum și la anumite solicitări care vor fi necesare pentru toată viața sau pentru o anumită perioadă de timp înainte și în special după procedura de transplant. Pentru a fi incluși în program, pacienții vor fi evaluați de specialiștii din cadrul echipei de transplant de inimă cu privire la caracteristicile medicale, psihologice și sociale menționate mai sus.

Ce este un mecanism de asistență pentru inima artificială?

Un mecanism de asistență pentru inima artificială reprezintă un mecanism bazat pe o tehnologie de ultimă oră care preia funcția de pompare a inimii în cazul pacienților în stadii terminale de insuficiență cardiacă. Sistemele temporare de asistență pentru inima artificială sunt utilizate până în momentul vindecării insuficienței cardiace sau până la efectuarea unui transplant de inimă, în timp ce sistemele permanente de asistență pentru inima artificială sunt utilizate pe parcursul întregii vieți.

Cine poate beneficia de un mecanism de asistență pentru inima artificială?

Mecanismele de asistență pentru inima artificială sunt utilizate în cazul pacienților în stadii terminale de insuficiență cardiacă, dezvoltată subit sau în timp, cu patru scopuri principale.

Pentru menținere (utilizare pe termen scurt), în vederea evitării disfuncționalității altor organe la pacienții care au dezvoltat brusc insuficiență cardiacă, precum și cu scopul menținerii pacienților în viață până în momentul activării unui sistem permanent de asistență pentru inima artificială.
Pentru menținere până în momentul vindecării, în vederea menținerii pacientului în viață atunci când boala prezintă o progresie semnificativă, de exemplu în cazul bolilor care duc la dezvoltarea bruscă a insuficienței cardiace care cauzează miocardita (inflamarea miocardului din cauza virușilor etc.), dar care vor fi complet vindecați după o farmacoterapie.
Pentru menținere până în momentul transplantului de inimă în cazul pacienților care sunt pe lista de așteptare, dar care prezintă insuficiență cardiacă progresivă în timp ce așteaptă inima necesară transplantului.
Pentru utilizare pe parcursul întregii vieți, în vederea îmbunătățirii răstimpului și a calității vieții pacienților care nu pot beneficia de un transplant de inimă din diferite motive (vârstă înaintată, boli grave de rinichi sau ficat etc.).

Cine efectuează interventiile chirurgicale legate de transplant de inimă și de mecanismul de asistență pentru inima artificială?

Operațiile legate de transplant de inimă și de mecanismul asistență pentru inima artificială sunt efectuate în cadrul spitalelor complet echipate, autorizate de Ministerul Sănătății, care beneficiază de o echipă experimentată în transplantul de organe și sistemele de inimă artificială, cu programe de transplant de inimă.

Cum pot fi inclus într-un program privind transplantul de inimă și mecanismul de asistență pentru inima artificială?

Cardiologul, care are informații privind istoricul medical al pacientului și care îl monitorizează pe acesta, se adresează consiliului pentru transplant de inimă și sisteme de asistență pentru inima artificială în momentul în care consideră că, în vederea vindecării bolii, este necesar un transplant de inimă. În timpul pre-evaluării se iau în considerare istoricul medical al pacientului, starea, testele, capacitatea fizică ale acestuia, precum și alte detalii. Starea pacientului este evaluată în detaliu de către comitetul care, de obicei, este format din: un chirurg specializat în transplantul de inimă, un cardiolog, un anestezist, un specialist în boli de plămâni, un specialist în boli infecțioase, un coordonator de transplant și un secretar. Sunt planificate și alte teste și consultații necesare (de psihiatrie, de endocrinologie, de nefrologie, de stomatologie etc.). În cazul în care, în baza evaluării, consiliul pentru transplant de inimă și sisteme de asistență pentru inima artificială consideră că pacientul poate fi acceptat pentru un transplant de inimă, pacientul va fi inclus în program și înregistrat în lista de așteptare pentru organe.

Ce se întâmplă pe parcursul perioadei de așteptare a unui transplant de inimă?

Pacienții care sunt incluși în lista de așteptare de către consiliul pentru transplant de inimă și sisteme de asistență pentru inima artificială și a căror stare de sănătate este destul de bună pentru a sta la domiciliu, vor aștepta inima potrivită acasă și se vor prezenta la controale periodice, în timp ce pacienții care prezintă insuficiență cardiacă gravă vor fi spitalizați pe perioada de așteptare a inimii potrivite. Locul pacientului în lista de așteptare depinde de starea sa de sănătate, de tipul de sânge al acestuia, de dimensiunea corpului beneficiarului transplantului comparativ cu cea a donatorului, de perioada de așteptare pentru organ. După cum și este normal, au prioritate pacienții care prezintă insuficiență cardiacă gravă. Pacienții a căror stare de sănătate se înrăutățește pe parcursul perioadei de așteptare vor fi menținuți în viață prin sisteme de asistență pentru inima artificială până în momentul găsirii unui organ.

La ce ar trebui să fiu atent pe parcursul perioadei de așteptare a unei inimi?

Pacienții care așteaptă un transplant de inimă trebuie să fie pregătiți în orice moment, atât psihic, cât și fizic, pentru o operație de transplant. Ei trebuie să își ia medicamentele în totalitate și la timp. Acești pacienți trebuie să evite mediile aglomerate, să fie atenți la igiena personală și să se prezinte la controale periodice, având în vedere că ei sunt predispuși la infecții. Pacientul și rudele acestuia trebuie să poată fi contactați telefonic în orice moment, deoarece, în cazul unui transplant de inimă, nu este posibilă programarea operației în avans; de aceea ei trebuie să fie pregătiți pentru a se prezenta la spital imediat ce au fost contactați telefonic.

Ce se întâmplă în momentul în care este găsită o inimă potrivită pentru transplant?

Atunci când o persoană sănătoasă care a luat anterior decizia de a își dona organele decedează, unele dintre organele ei, de exemplu inima, ficatul și rinichii, continuă să funcționeze pentru o perioadă scurtă de timp. Atunci când anestezistul, neurologul și cardiologul stabilesc că respectiva persoană a decedat, rudele lor vor fi rugate să aprobe donarea de organe. Persoana a cărei rude aprobă donarea de organe după decesul acesteia este înregistrată ca donator de organe la centrele de coordonare a transplanturilor de organe administrate de Ministerul Sănătății, în vederea găsirii unui beneficiar de transplant potrivit. Pacienții cu insuficiență cardiacă de pe lista de așteptare pentru care s-a găsit un donator potrivit vot fi chemați imediat la spital, în cazul în care aceștia sunt monitorizați la domiciliu. În cazul pacienților care sunt spitalizați în vederea efectuării transplantului de inimă și pentru care s-a găsit un donator potrivit, pregătirile necesare vor începe imediat. După terminarea tuturor pregătirilor, o parte a echipei de transplant merge la centrul respectiv în vederea pregătirii inimii donatorului. Cealaltă parte a echipei îl pregătește pe beneficiarul transplantului pentru operația de transplant. Operația de transplant de inimă va fi efectuată atunci când atât beneficiarul transplantului, cât și donatorul vor fi pregătiți pentru ea.

Cum se efectuează o operație de transplant de inimă? Ce se întâmplă după interventia chirurgicala?

O operație de transplant de inimă durează aproximativ 5-6 ore dacă nu apar complicații. După terminarea operației, pacientul este transferat la terapie intensivă. Atunci când toate semnele vitale ale pacientului revin la normal, acesta este deconectat de la ventilator. După operație, pacienții trebuie să stea la terapie intensivă timp de 2-3 zile, iar apoi sunt transferați într-un salon special, iar un membru al familiei acestuia trebuie să stea cu el în permanență. Durata spitalizării este în jur de 15-20 de zile după operație. După efectuarea unei biopsii pentru a verifica dacă țesutul este respins, pacientul este externat.

Ce este o biopsie cardiacă? Când se efectueaza?

Biopsia cardiacă încă reprezintă cea mai eficientă metodă de verificare a respingerii țesutului după un transplant de inimă. Medicul introduce un cateter ghidat prin vena inghinală sau vena gâtului până la inimă pentru a colecta mostre din țesutul inimii. Mostrele sunt trimise la secția de patologie pentru a se verifica dacă țesutul este respins și a se stabili gradul de respingere, dacă este cazul. Biopsia cardiacă se efectuează în a cincisprezecea zi după transplant. Ea se efectuează de 4 până la 6 ori pe parcursul primului an de după transplant, sub supravegherea echipei medicale care a monitorizat pacientul. Frecvența biopsiilor scade în următorii ani, dar ea poate, de asemenea, să crească, dacă acest lucru se dovedește a fi necesar.

Ce înseamnă respingerea țesutului?

Respingerea țesutului reprezintă reacția imună a beneficiarului la inima donatorului. Există trei grade de respingere: respingere ușoară, moderată și severă. Conținutul și doza tratamentului imunosupresiv sunt Ajustate în funcție de gradul de reacție.

Este posibil ca pacientul să revină la o viață normală după transplantul de inimă?

Pacientul ar trebui să își recapete puterea curând după transplantul de inimă, astfel încât să fie capabil să desfășoare orice activitate fizică, în special începând cu sfârșitul celei de a doua luni de după transplant, atunci când țesutul este în mare parte vindecat. Pacientul va avea nevoie cu siguranță de terapie fizică și de recuperare, deoarece mușchii brațului și ai piciorului au fost slăbiți pe parcursul mai multor ani ca urmare a insuficienței cardiace. La 1 an după transplant, ar trebui ca pacientul să poată să revină la activitatea sa profesională, cu jumătate de normă sau cu normă întreagă.

Cum se efectuează o operație privind mecanismul de asistență pentru inima artificială? Ce se întâmplă după operație?

Mecanismele de asistență pentru inima artificială sunt clasificate în două grupuri implantabile: miniaturale și paracorporale. Alegerea unuia dintre acestea depinde de gravitatea insuficienței cardiace și de starea generală de sănătate a pacientului. Cu toate că operațiile privind mecanismul de asistență pentru inima artificială diferă în funcție de tipul de mecanism implantat, acest tip de operație durează 3-6 ore, dacă nu apar complicații. Pacientul se va trezi după anestezie într-un salon privat de terapie intensivă și va fi deconectat de la ventilator atunci când toate semnele vitale ale pacientului revin la normal. După operație, pacienții trebuie să stea la terapie intensivă timp de 2-3 zile, iar apoi sunt transferați în salonul lor privat, iar un membru al familiei acestuia trebuie să stea cu el în permanență. Durata spitalizării este în jur de 20-25 de zile după operație. Pe toată durata utilizării acestui mecanism, pacientul trebuie să ia medicamente de diluare a sângelui și să facă analize periodice de sânge. Doza acestor medicamente va fi stabilită de medicul său .

Cine poate beneficia de o inimă complet artificială?

O inimă complet artificială este un mecanism implantat în organism care înlocuiește inima bolnavă. Există două tipuri de inimi artificiale, fiecare având un scop bine definit. Primul tip, inima complet artificială Syncardia Cardiowest, este cel mai utilizat în vederea menținerii temporare a pacienților în viață, adică până în momentul efectuării transplantului de inimă. Ea este ultima versiune a inimii artificiale dezvoltate de Dr. Kolff și Dr. Jarvik cu aproximativ 50 de ani în urmă. Ea a fost utilizată cu o rată de succes de peste 90% pentru sute de pacienți. Aceasta este cea mai utilizată inimă complet artificială. Celălalt tip de inimă artificială este motorul electric intracorporal permanent AbioCor TAH.

Sunt compensate de stat costurile legate de interventia chirurgicala privind transplantul de inimă și mecanismul de asistență pentru inima artificială?

Un număr limitat de organizații de sănătate sunt licențiate și auditate de stat în vederea desfășurării unor programe privind transplantul de inimă și mecanismul de asistență pentru inima artificială. Există un pachet privind sistemele de plată disponibil la Instituția de Securitate Socială (SSI) care include costurile legate de operația privind transplantul de inimă și mecanismul de asistență pentru inima artificială, de îngrijire și tratament pe perioada pregătirii, de terapie intensivă și de spitalizare pentru pacienții care sunt înregistrați în cadrul SSI.