Scolioza, herniile de disc cervicale și lombare, fracturile și dislocările, infecțiile, tumorile, cervicale și lombare, spondilolisteza, și problemele degenerative spinale la adulți și copii sunt tratate folosind cele mai noi descoperiri științifice la Centrul pentru Afecțiuni ale Coloanei Vertebrale-Istanbul Turcia Group Florence Nightingale.

Clinica este prima din Turcia care a început aplicarea “tratamentului endoscopic al herniei de disc ‘’ în 2002 și a “artroplastiei totale de disc“ în 2003, iar acestea sunt efectuate cu succes. Clinica este considerată în întreaga lume a fi un centru de referință pentru bolile spinale.

Este printre centrele cele mai experimentate din lume pentru rezecții la nivelul vertebrelor și pentru operații de scolioză executate posterior, care pot fi utilizate în special pentru afecțiuni diferite, de la fracturi la tumori spinale. Toate investigațiile făcute pacienților sunt analizate de către specialiști, clinici de fizioterapie și de terapia durerii, și radiologiști ; metodele adecvate de tratament, inclusiv opțiunile de tratament precum tratamentul conservator (aplicații de fizioterapie și medicamente), blocarea rădăcinilor nervoase și a articulațiilor fațetare, chirurgia endoscopică sau deschisă, sunt stabilite științific pentru fiecare pacient.

 

Metoda EOS, aplicată la pacienții cu afecțiuni spinale, permite utilizarea unei doze de radiații până la de 10 ori mai mici decât în cazul radiografiei convenționale.

 

În fiecare an sunt organizate întâlniri naționale și internaționale, mulți cercetători din întreaga lume viziteaza Centrul pentru Afecțiuni ale Coloanei Vertebrale și participă la studii științifice.

 

Scolioza

 

Scolioza este o deviație semnificativă a coloanei vertebrale intr-o parte și/sau o deviere de rotație în trei dimensiuni care poate fi identificată în partea de sus și/sau in partea de jos a spatelui. La o persoană normală și sănătoasă, vertebrele sunt așezate în linie dreaptă verticală. În cazul scoliozei, coloana vertebrală este curbată la dreapta sau la stanga și este de asemenea rotită în jurul axei sale. Asemenea curbări pot exista într-un singur punct al coloanei, dar se pot afla și în locuri multiple și în direcții diferite.

Scolioza este mai frecventă în perioada adolescenței.  Aceasta poate duce la daune irecuperabile ale inimii și sistemului respirator dacă nu este intervenit în stadii incipiente. Pentru identificarea bolii, este important ca pacienții să-și analizeze forma corpului pentru a observa semnele.

 

Aceste semne includ:

  • Diferența la nivelul umerilor
  • Asimetria taliei
  • Ieșirea în afară a unei părți a șirei spinării
  • Deviație la dreapta sau la stânga a echilibrului corpului

Metoda de tratament este determinată în funcție de mărimea curbării și stadiul de dezvoltare a oaselor. Cu cât se începe tratamentul mai devreme, cu atât este mai mare rata de succes.

 

Intervenția chirurgicală: este singura opțiune atunci când curbarea este mai mare de 40 de grade și la pacienții care sunt încă în dezvoltare. Tratamentul chirurgical se efectuează cu succes prin folosirea implanturilor(șuruburi-tije) localizate în zona cervicală și lombară a spinării. Monitorizarea (neuromonitorizarea) funcțiilor măduvei spinării în timpul operației este o metodă ce sporește siguranța operației pentru pacient cât și pentru medic și este folosită în mod obișnuit la Centrul pentru Afecțiuni ale Coloanei Vertebrale, centru de referință în domeniul operațiilor de scolioză.

 

Procesul chirurgical este organizat într-o manieră extrem de profesionistă pentru confortul pacienților. Metoda chirurgicală ce urmează a fi aplicată este determinată de medicul dumneavoastră pe baza tipului de scolioză, iar pacientului i se prezintă toate detaliile operației. Doar o singură operaţie este suficientă pentru ca 90% dintre pacienţi să obţină un rezultat favorabil. Pacienţii se ridică și merg la o zi după operaţie. Durata spitalizării este de aproximativ 5 zile. De obicei, pacienții își pot relua activitatea zilnică la 3 săptămâni după operație.

 

 

Cifoza

 

La o coloană vertebrală normală, partea de sus a spatelui are o curbură numită “cifoză‘’, iar zona lombară are o curbură numită “lordoza lombară ‘’.

Coloana vertebrală toracală normală prezintă o cifoză ușoară între vertebrele 1 și 12, cu un unghi de 20 până la 45 de grade. Atunci când această curbură este mai mare de 45 de grade este numită “hiper-cifoză’’.

 

Cifoza congenitală: Tratementul depinde de tipul și gravitatea bolii. Observarea este prima metodă de tratament la copii cu deformații de coloană. Deformațiile progresive și grave datorate cifozei congenitale, care sunt mai mari de 45 de grade, sau cazurile de cifoză însoțite de o slăbiciune neurologică necesită adesea tratament chirurgical. De obicei, abordarea chirurgicală timpurie dă cele mai bune rezultate și previne evoluția curbării. Procedura intervenției chirurgicale ce urmează a fi efectuată se schimbă în funcție de natura deformației, precum fuzionare în siti, fuzionare instrumentală și osteotomie (tije,capse și șuruburi).

Chirurgul poate recomanda osteotomia pentru a re-alinia coloana vertebrală, “Osteotomia cu rezecție de pedicul” furnizează corecția prin îndepartarea osului din spatele vertebrei.

 

Cifoză de dezvoltare: Cunoscută și sub denumire de “cifoza Scheuremann “, este definită ca o cifoză rigidă (structurală). Se întâlnește cel mai frecventla tineri cu vârste între 12 și 15 ani. Cifoza anormală se vede cel mai bine din lateral, în poziția de aplecare în față. Pacienții cu boala “Scheuremann “ prezintă adesea o postură defectuoasă și se plâng de dureri de spate.

 

Se recomandă observarea pacientului în următoarele cazuri:

  • Hiper-cifoză posturală
  • Curbare mai mică de 60 de grade la adolescenți
  • Curbare de 60-80 de grade la adolescență incompletă

Se poate recomanda tratamentul cu corset, însoțit de un program de exerciții, dacă deformarea este moderat severă(60-80) și dacă pacientul este încă în stadiul de dezvoltare a scheletului.

Tratamentul chirurgical: Se poate recomanda fuzionarea spinală dacă deformarea cifozei este gravă (peste 80 de grade) și dacă pacientul suferă de dureri de spate din ce in ce mai mari. Coloana este corectată și alungită prin fixarea de tije în vertebre cu șuruburi. Pacienții își pot relua activitățile zilnice normale în 4-6 luni. Schimbarea făcută prin corecția chirurgicală este vizibilă.

 

Cifoză traumatică: Tratamentul cifozei este menit să corecteze și să stabilizeze deformarea, să reducă durerea și să îmbunătățească funcțiile neurologice. Deformările flexibile pot fi tratate prin fuzionare și instrumentare posterioară( conectarea vertebrelor prin tije și șuruburi). Deformările fixe necesită adesea operații mai serioase, precum îndepărtarea sau  rezecția vertebrelor. Toate aceste intervenții sunt executate de către chirurgi experimentați.

 

Hernia de disc cervicală

Discurile sunt alcătuite dintr-un țesut puternic de legatură și funcționează ca un tampon sau ca un amortizor de șocuri între vertebre. O hernie de disc din zona gâtului, numită “hernie de disc cervicală” are loc atunci când conținutul discurilor dintre vertebre se deplasează către locul unde se află măduva spinării sau rădăcinile nervoase. Hernia de disc cervicală are adesea ca rezultat dureri în regiunea cervicală, durere ce iradiază în jos către braț, amorțeala brațului însoțită de schimbări de senzații.

Tratament: Hernia de disc cervicală se comportă de obicei bine la terapia conservativă. Pacienții ar trebui să primească mai întâi aceasta terapie care implică odihna, susținerea gâtului, analgezice și relaxante musculare, precum și exerciții de fizioterapie. La unii pacienți, injecțiile transforaminale cu steroizi pentru relacarea rădăcinilor nervoase pot fi utile. Tratamentul chirurgical, poate fi considerat la pacienții cu semne neurologice severe precum pierderi senzitive și de mișcare și în special la pacienții cu simptome de mielopatie și care nu au obținut nici un fel de îmbunătățiri după aplicarea terapiei conservatoare. Scopul intervenției chirurgicale este de a îndepărta partea de disc care presează nervul. După îndepărtarea discului care cauzează compresia, se folosește în mod obișnuit procedura de fuzionare(conectare) a vertebrelor. O altă opțiune de tratament oferită de Centrul pentru Afecțiuni ale Coloanei Vertebrale este proteza de disc care este preferată pentru a menține mișcările, în special la pacienții tineri.

 

Bolile cervicale degenerative

Degenerarea coloanei vertebrale începe la discurile intervertebrale, având ca rezultat schimbări secundare ale altor articulații adiacente. Acest proces ce are loc în șira spinării se numește “spondiloză”. În cazul spondilozei, se dezvoltă mici proeminențe osoase numite osteofite în jurul canalului spinal și a canalului rădăcinilor nervoase. Factorii ce cauzează boli cervicale pot include înaintarea în vârstă, supraîncarcarea și trauma, lucrul îndelungat într-o poziție anormală, cauze genetice, fumatul, boli vasculare și diabetul, sau boli reumatice cronice. Spondiloza cervicală are ca rezultat dureri ale gâtului, umerilor și brațelor prin compresarea rădăcinilor nervoase. Durerea poate iradia către braț și palmă prin distribuirea specifică a rădăcinii nervoase sub compresiune. Dacă hernia de disc cervicală preseaza măduva spinării, pot apărea probleme de mers, spasticitate(tonus muscular crescut) și incontinență urinară.

 

Tratament: Tratamentul inițial este de obicei unul conservator, metodele cele mai frecvente sunt educarea pacientului, susținerea cervicală, fizioterapia și calmantele. Dacă pacientul tot se mai plânge de dureri,  dacă există anumite constatări neurologice sau dacă aceste rezultate s-au agravat în ciuda tratamentului conservator, se va lua în considerare intervenția chirurgicală. Intervenția chirurgicală depinde de  patologia ce a cauzat starea curentă a pacientului.

Metodele chirurgicale folosite:

Metoda efectuată anterior(din față)- Vertebrele cervicale sunt accesate intrându-se prin partea din față a gâtului. Sunt îndepărtate hernia de disc între vertebre și proeminențele ososase ce cauzează compresie măduvei spinării. Aceasta se numește corpectomie. Spațiul rezultat poate fi susținut printr-un implant sau cu os de la pacient sau prin transplant de os artificial.

Metodata efectuată posterior(din spate)- Aceasta se bazează pe îndepărtarea membranelor posterioare ale vertebrelor(laminectomie) și eliberarea canalului măduvei spinării. Aceasta se efectuează pentru stenoza canalului spinal peu nul sau mai multe niveluri. Dacă este necesar, se va efectua fixarea posterioară prin șuruburi de titaniu pentru a menține stabilitatea coloanei vertebrale dupa îndepărtarea membranelor posterioare.

 

 

 

Hernia de disc toracică

 

Aproximativ 0.25-0.75% din toate herniile de disc sunt localizate in această zonă. Rădăcinile nervoase dintre vertebre se extend în zona pieptului și cauzează durere și senzație de arsură între coaste datorită presiunii asupra rădăcinilor nervoase cazată de hernia de disc. Cele mai commune semne ale pacienților sunt durerea și modificări de senzații însoțite de pierderea de senzație de mișcare în extremitățile inferioare.

Tratament: Fizioterapia poate ajuta, dar dacă indispozițiile persistă și se agravează, atunci discul trebuie înlăturat prin procedură chirurgicală. Este posibilă înlăturarea materialului ce cauzează presiunea folosing metode microscopice sau endoscopice.

 

Hernia de disc lombară

Partea lombară a coloanei vertebrale este formată din 5 vertebre. Există un țesut conjunctiv de forma unui disc care facilitează mișcarea între vertebre, permite coloanei să fie puternică și funcțională ca o protecție împotriva impacturilor. Acest disc este alcătuit din doua sectoare, stratul interior și cel exterior. Stratul moale din interior iese în afară atunci când stratul exterior este deformat. Aceasta secțiune herniată secretă substanțe chimice ce au ca rezultat durerea. Acestea sunt toate numite hernie discală lombară. Hernia de disc lombară la tineri este mai degrabă asociată cu ridicarea de obiecte grele sau mișcările lombare forțate. La persoanele în vârstă, mișcările lombare forțate minore, dar repetate, de-a lungul anilor, pot duce în timp la hernierea de discuri lombare. Cea mai frecventă indispoziție a pacienților cu hernie de disc este durerea în partea inferioară a spatelui ce iradiază în jos spre gambe și spre laba piciorului. În cazurile mai avansate, pot apărea pronleme precum amorțeala și slăbiciunea, în afara durerii lombare sau a durerii de picioare. La pacienții netratați, pot apărea pierderea mobilității la ridicarea gleznei, numită”foot drop”(deficit de flexia a piciorului) și incontinență urinară.

 

Tratament: Scopul principal al tratamentului herniei de disc este de a aelimina durerea și se a ajuta pacientul sa se întoarca la viața de zi cu zi. Primul lucru ce trebuie făcut este odihna la pat,medicația și educarea pacientului.

Structurile  din jurul coloanei sunt consolidate iar masa corporală este distribuită mai egal prin exerciții de fizioterapie, astefl încât sarcina de pe disc să poată fi redusă parțial, iar indispozițiile reduse la minimum. Injecțiile epidurale sau blocajele epidurale saunt alte metode folosite pentru a elimina durerea pacienților.

În cazul pierderii de putere și de senzație în gambe și în laba piciorului, sau în cazul în care metodele conservatoare de tratament nu reușesc să elimine disconfortul pacienților, materialul herniat al discului este îndepărtat chirurgical pentru a elibera nervii. În afara intervenției chirurgicale deschise, se pot aplica metode chirurgicale microscopice sau endoscopice în chirurgia de disc lombar, în funcție de rezultatele clinice și radiologice. O altă metodă de tratament folosită include aplicarea protezei de disc care va menține mișcările normale ale coloanei și va permite eliminarea durerii.

 

Bolile degenerative ale discului lombar și stenoza spinală

Discurile dintre vertebre își pierd natura spongiformă și încep să conțină mai puțină apă odată cu vârsta. Acest lucru cauzează o micșorare a înalțimii discului și calcifierea discului care se încovoaie către canalul spinal, iar protuberanțele osoase numite osteofite pe care corpul le formează pentru a limita mișcarea coloanei presează nervii. Toate aceste schimbări au ca rezultat stenoza măduvei spinării care este numită fie “stenoză spinală”, fie “canal îngustat”.

Cea mai frecventă indispoziție a pacienților ce suferă de stenoză spinală este durerea de spate. În mod caracteristic, durerea se înrăutățește odată ce pacientul stă așezat, merge, tușește și face efort, se ameliorează atunci când pacientul se odihnește.

Claudicația neurogenică, ce este un simptom tipic al stenozei, se caracterizează prin durere, amorțeală, furnicături în picioare, în special în zona gambelor, ce se produc prin mers și care sunt reduse atunci când pacientul se odihnește. Pentru a facilita diagnosticarea, se pot vizualiza toate vertebrele pe aceeași imagine și se pot explora tulburările de echilibru din corp prin imagistică EOS.

Tratament: Tratamentul începe cu odihna la pat însoțită de analgezice și relaxante și continuă cu fizioterapia. Pot fi luate  în considerație și injecțiile epidurale cu steroizi.

În cazul durerilor puternice care nu răspundla metodele conservatoare și care restricționează în mod semnificativ activitățile zilnice ale pacientului, este necesar tratamentul chirurgical. Obiectivul principal al tratamentului chirurgical este de a îndepărta compresia măduvei spinării. Decompresia se realizeazăprin îndepărtarea structurilor ososase(laminectomie) ce formează peretele posterior al canalului spinal prin interventie prin partea de jos a spatelui. O altă etapă a decompresiei este îndepărtarea discurilor ce cauzează compresia, spațiul rezultat dintre vertebre după îndepărtarea discurilor este consolidat prin intorducerea uner carcase de titaniu umplute cu grefe de os.

Aceasta intervenție se poate efectua din față(ALIF), din lateral(XLIF) sau cu incizii în partea de jos a spatelui(TLIF). Este esențial sa se realizeze echilibrul și stabilitatea coloanei vertebrale prin fixarea cu șuruburi ce este și aceasta executată prin spate ( instrumentare posterioară), pentru a oferi confortul pacientului operat și pentru a preveni recurența bolii. După tratamentul chirurgical pacientul trebuie sa recâștige curbările fiziologice normale ale coloanei vertebrale(echilibru spinal).

 

Spondiloza și spondilolisteza

Spondilolisteza reprezintă alunecarea anterioară a unei vertebre peste vertebra de mai jos. Odată cu această alunecare, se comprimă măduva spinării în coloana vertebrală, având ca rezultat durerea, amorțirea și senzația de arsură în picioare.

Există 5 tipuri de spondilolisteză,cele mai frecvente se referă la alunecarea dezvoltată post-operatoriu și alunecarea ce este cauzată de probleme congenitale ale vertebrelor în copilărie.

5% din oameni prezintă o fractură de dezvoltare la secțiunea osoasă ce leagă articulațiile superioare de cele inferioare (fațete articulare) ale vertebrelor localizate în zona lombară. Este aproape imposibil să se sudeze aceste fracturi pentru că aceasta zonă se mișcă mult. La unii pacienți, o vertebră superioară alunecă anterior peste vertebrele de mai jos datorită fracturii, se numeste “alunecare lombară” sau “spondilolisteză”.

 

Tratament : În cazul unor alunecări ușoare, indispozițiile vor fi înlăturate prin odihnă, analgezice, utilizarea temporară a unui corset și fizioterapie. Se pot avea în vedere injecții epidurale sau foraminale. Dacă fracturile la adolescenți au ca rezultat durerea și restricționează activitatea, acestea trebuie tratate chirurgical.

Metoda preferată este de obicei consolidarea prin grefă de os proaspăt pentru fuzionarea zonei fracturate și fixarea cu șuruburi și cârlige.

În cazul alunecărilor la vârste înaintate, dacă boala cauzează indispoziții ce nu pot fi reduse prin medicație și produce semne de compresie a nervilor (deficit de flexie a piciorului, incontinența urinară) și progresează, este necesar tratamentul chirurgical. Nervii din regiunea cu alunecarea sunt eliverați prin tratament chirurgical și vertebrele sunt ficate una de alta pentru a evita ca alunecarea să progreseze. Operația se poate efectua prin față sau prin spate, sau prin oricare parte laterală. Procesul de recuperare este susținut prin programe de reabilitare postoperatorie.

 

Tumorile coloanei vertebrale

Tumori ale coloanei vertebrale apar în oasele care formează coloana vertebrală și canalul spinal sau la nervi sau alte țesuturi moi. În funcție de originea tumorii, există doua tipuri: tumori primare, care rezultă din celulele de la nivelul coloanei vertebrale și al măduvei spinării, și tumori metastatice, care se dezvoltă în alte părți ale corpului ( sâni, prostată,plămâni, etc) și care, apoi, se răspândesc în coloana vertebrală. De cele mai multe ori, pacientul acuză dureri de spate.

Durerea se agravează pe timp de noapte și, de obicei, nu dispare după perioadele de odihnă. Pot să apară simptome cronice ale bolii, de exemplu: febră, scădere în greutate și oboseală. În funcție de localizarea tumorii și dacă aceasta provoacă slabiciune cu efect compresiv, amorțeală și furnicături în brațe și picioare, incapacitatea de a merge, incontinență urinară, defecare necontrolată, disfuncții sexuale, reflexe deficitare, se impune repaus la pat. Pierderea puterii, colapsul și scolioza apar la copii.

Tratament: În funcție de tipul și localizarea tumorii, pot fi folosite, combinate sau separat, metode metode cum ar fi:

  • Intervențiile chirurgicale
  • Radioterapia și imunoterapia

Simpla monitorizare ar putea fi o opțiune pentru unii pacienți. Acest tip de decizii necesită, de obicei, cooperarea dintre neurochirurg, radiolog și medical oncolog.

Tumorile benigne care nu rezidă în compresie pot fi monitorizate periodic.

În special, tumorile care prezintă simptome neurologice sau provoacă fracturi sau care prezintă riscul de a provoca fracturi trebuie îndepărtate prin procedure chirurgicale.